Cartea își are rădăcinile într-o tragedie personală din viața lui Retif de la Bretonne. Tatăl său a fost ucis într-o răzmeriță a țărănimii în 1760, când Retif avea doar opt ani. “Viata tatalui meu” este o înregistrare a amintirilor și gândurilor autorului cu privire la viața și moartea tatălui său.
Lucrarea oferă o privire în viața rurală din secolul al XVIII-lea în Franța, precum și în complexitățile sociale și politice ale acelei perioade. Retif de la Bretonne își prezintă copilăria și adolescența, explorând relația sa cu tatăl său și cu familia sa. În mod special, el se concentrează asupra greutăților financiare cu care s-a confruntat familia sa și asupra impactului pe care moartea tatălui său l-a avut asupra lui și asupra celor din jur.
Cartea nu este doar o relatare istorică, ci și o meditație asupra propriei sale vieți, a destinului său și a condiției umane în general. Retif de la Bretonne își folosește scrisul pentru a exprima durerea și suferința sale personale, dar și pentru a face comentarii sociale și morale.
“Viata tatalui meu” este o carte bogată în detalii și emoții, care oferă o perspectivă unică asupra vieții și societății franceze din secolul al XVIII-lea. Este apreciată pentru sinceritatea și autenticitatea sa și pentru modul în care aduce în prim-plan viața simplă a oamenilor obișnuiți într-o perioadă tumultuoasă din istoria Franței.
